Bolile tomatelor

Roşiile sunt cele mai populare legume, cu toate ca sunt printre cele mai atacate de boli, dăunători şi viroze. Netratate insa, aceste boli pot fi fatale pentru plantă. Este deosebit de important ca bolile tomatelor sa fie depistate devreme, inainte de a se transmite si celorlalte plante. In continuare vom prezenta cele mai frecvente 5 boli la tomate, modul de a le detecta precum si tactici de combatere.

1. Făinarea tomatelor(Leveillula solanacearum)

Pe faţa superioară,frunzele prezintă la început pete de decolorare (gălbui)care se pot uni in condiţii favorabile dezvoltării bolii.Pe faţa inferioară a limbului,în dreptul petelor se formează o pâslă fină,cenuşie albicioasă, care în timp devine prăfoasă şi presărată cu puncte brune -negricioase.Datorită atacului are loc îngălbenirea şi uscarea frunzelor în totalitate, fructele de pe plantele puternic atacate rămân mai mici şi nu se dezvolta normal.

Combatere: Tratamente foliare alternative cu: Antracol 70 WP - 0.2 %, Dithane M45 - 0.2%, Captadin 0.2-0.25 %, Trifmine - 0.03%, Dacfolin - 0.015%, Rubigan 12 CE - 0.03 %

fainarea

2. Patarea alba a frunzelor de tomate(Septoria lycopersici).

Boala este frecventă la culturile cultivate în câmp,rară la cele cultivata în solarii şi nu se găseşte la cele cultivate în seră. Atacul se poate întâlni încă din primele stadii de dezvoltare a plăntuţelor pe foliole sub forma unor pete circulare de 1-4 mm, de culoare brună, apoi cenuşie cu puncte brune-negricioase in mijloc.

Metode de prevenire si combatere.

• adunarea şi arderea resturilor vegetale infectate.
• dezinfecţia răsadniţelor cu formol.
• îndepărtarea de la plantare a răsadurilor cu atac incipient pe frunzele bazale.
• rotaţia culturilor, astfel încât tomatele să fie plantate în acelaşi loc odată la 3-4 ani.
• plantele se udă la bază şi mai degrabă dimineaţa decât seara pentru a reduce numărul frunzelor ude.

Tratamente chimice se fac cu Dithane M-45,Antracol,Vondozeb,Mancozeb, Derosal,Bavistin, Captan,Merpan,Captadin după recomandarea vânzătorului de la Farmacia Plantelor.

patarea alba

3. Patarea bruna a frunzelor de tomate sau alternarioza - (Alternaria solani)

Atacul ciupercii se întâlneşte pe toate organele plantei pornind chiar de la faza de răsad, însă atacul caracteristic este pe frunze. Pe acestea apar pete circulare,cenusii-brune, cu zonalităţi concentrice.Pe tulpini, peţioluri şi pedunculi petele sunt ovale, brune-negricioase iar de la acestea atacul trece la fructe. Zonele de atac sunt treptat colonizate de miceliul si fructificatiile asexuate ale ciupercii, iar plantele se defoliaza prematur.

Metode de prevenire si combatere.

• arderea resturilor vegetale contaminate.
• Dezinfecţia termică sau chimică a solului.
• Fertilizarea echilibrată cu minerale, şi în special magneziu.

Combatere: Melody Dup 66,8% WP - 0.3%, Bravo 500 SC - 1.5-2.0 l/ha, Ridomil Gold MZ 68 WP - 0.25%.

patarea bruna

4. Putregaiul alb al tomatelor(Sclerotinia sclerotiorum).

Apare frecvent în spaţiile protejate dar şi în câmp din cauza saprofitismului şi a cercului larg de plante gazdă pe care îl are ciuperca. Infecţia apare la baza tulpinii şi la rădăcinile superficiale sub forma unor brunificari apoase care apoi se acoperă cu un puf alb-cenuşiu compact pe care îl regăsim şi în interiorul măduvei. Din cauza atacului, ţesuturile putrezesc iar planta se ofileşte şi piere în scurt timp.

Metode de prevenire si combatere.

• evitarea rotatiei cu plante care pot fi gazda pentru ciuperca;
• dezinfectia spatiilor de producere a rasadurilor.

putregaiul alb

5. Putregaiul varfului(Alternaria annui).

Atacul important este la fructele aflate la maturitate pe care se instalează un mucegai negricios catifelat care se extinde de la vârf spre bază mai ales in anii ploioşi.

Metode de prevenire si combatere.

• măsuri de igiena culturală.
• traterea semintelor.
• tratamente în vegetaţie cu dicarboximide.

putregaiul varfului

Simptome Mana Tomatelor:

Atacul se manifestă pe toate organele aeriene ale plantelor: frunze, tulpini, flori şi fructe. În câmp primele simptome ale bolii apar spre mijlocul lunii iulie, pe frunzele bazale ale plantelor, sub forma unor pete mai mult sau mai puţin circulare sau de formă neregulată, de 3-15 mm în diametru. La început ţesuturile petelor sunt de culoare verde-gălbui, cu aspect umed, apoi devin cenuşii brunii , fiind înconjurate de o zonă îngustă decolorată. În condiţii favorabile, petele se măresc, confluează şi acoperă întreaga suprafaţă a foliolelor. Pe faţa inferioară a frunzelor, în dreptul petelor se observă un puf fin, albicios care reprezintă fructificaţiile ciupercii, conidioforii cu conidii.

În câteva zile frunzele atacate se usucă şi putrezesc. Foarte frecventă şi păgubitoare este şi forma de atac pe fructe, care sunt infectate începând cu primele faze de dezvoltare, până aproape de maturare. Astfel la suprafaţa fructelor apar pete mici, de formă neregulată, uşor cufundate în pulpă, de culoare verde-măslinie, care în foarte scurtă vreme devin măslinii închis, se extind şi cuprind porţiuni mari (3-4 cm) din fruct. În condiţii de umiditate ridicată la suprafaţa petelor apare, ca şi pe frunze, un puf fin albicios. Fructele bolnave se desprind şi cad prematur, ca urmare a putrezirii pedunculului.

În cazul atacurilor intense, boala apare şi pe tulpini sub forma unor pete, la început mici, ovale, cenuşii brunii, care apoi se extind şi înconjoară tulpina pe porţiuni mari, de 10-20 cm. De regulă, tulpinile se putrezesc şi se rup sau se îndoaie în caz că sunt palisate, producţia de fructe fiind astfel ratată.

mana tomatelor

Apariţia şi evoluţia aceste boli este favorizată de precipitaţii dese, urmate de o perioadă cu cerul acoperit, cu atmosferă saturată în apă şi de o temperatură cuprinsă între 10 şi 25 °C. Dezvoltarea bolii este favorizată de nopţile răcoroase şi de zilele calde cu ceaţă şi rouă. Boala se manifestă mai puternic la parcelele cu solurile grele, slab drenate. Îngrăsămintele minerale, în special cele cu potasiu stânjenesc apariţia şi evoluţia bolii, în schimb surplusul de azot condiţionează dezvoltarea atacului. Culturile de tomate irigate intens, precum şi cele irigate şi nearăcite sunt foarte puternic atacate de mană.

Mana tomatelor este produsă de ciuperca Phytophtora infestans, care atacă frecvent şi alte plante (cartof, vinete). În perioadele calde şi uscate, ciuperca rămâne în viaţă în ţesuturile frunzelor inferioare şi în leziunile de pe tulpini. Dacă vremea redevine favorabilă, ciuperca se reproduce din nou. Peste iarnă, ciuperca rezistă în resturile de plante (tomate, cartof). Sursa iniţială de infecţie pentru tomate în condiţii de câmp o constituie de obicei parcelele de cartofi infectate. Mulţi cercetători au remarcat că la tomate mana apare cu 12-15 zile mai târziu decât la cartofi, deci în a doua decadă a lunii iulie.

Transmiterea de la an la an se mai realizează şi prin seminţele fructelor infectate.

Combaterea Manei Tomatelor:

Se recomandă aplicarea unui asolament raţional;se va evita cultivarea tomatelor în vecinătatea cartofilor, deoarece boala trece uşor de la aceştia la tomate, se va evita recolatarea seminţelor din fructele atacate, toamna se vor aduna şi se vor arde toate resturile de plante, după care se va face o arătură adâncă; în sere se vor distruge resturile de plante, iar pământul se va schimba sau se va dezinfecta termic sau chimis. Culturilor de tomate li se vor administra îngrăşăminte minerale, în special doze mari de potasiu, care intensifică rezistenţa plantelor.

În locuri unde boala se manifestă cu regularitate, tratamentele chimice sunt absolut necesare. Pentru prevenirea atacului de mană primul tratament obligatoriu se va face la încheierea rândurilor, fie cu zeamă bordolează 1 %, sau cu oxiclorură de cupru 0.5 %, fie cu zeneb 0.4 %, captan 0.3 %, Dithane, M-45 0.2 %, Mycodifol 0.2 %, sau cu Maneb 0.3%.

Tratamentele se vor repeta de mai multe ori, în funcţie de condiţiile climatice, la intervale mai scurte (5-7 zile).
sursa : infogrădina.ro

Mana tomatelor (Phytophthora infestans) Atacul se manifesta pe toate organele aeriene ale plantelor: frunze, tulpini, flori si fructe. Primele simptome ale bolii apar pe frunzele bazale ale plantelor, sub forma unor pete mai mult sau mai putin circulare sau de forma neregulata. La inceput tesuturile petelor sunt de culoare verde-galbui,  apoi se brunifica treptat. Mana este produsa de ciuperca Phytophtora infestans var. lycopersici si apare in special in ani cu precipitatii abundente si temperaturi moderate, care favorizeaza producerea infectiilor. In cazul atacurilor intense, boala apare si pe tulpini sub forma unor pete, la inceput mici, de culoare bruna, care apoi se extind si inconjoara tulpina pe portiuni mari, de 10-20 cm. De regula, tulpinile se putrezesc si se rup sau se indoaie. Masuri de prevenire si combatere: printre fungicidele cele mai eficiente in combaterea manei la rosii se numara: Ridomil plus (25 gr/10 l apa), Turdacupral (50 gr/10l apa) ,  Dithane M 45 (20 gr/10l apa), Bravo 500 SC ( 20 ml/10l apa), Topsin.  Aceste produse se aplica mai ales preventiv si la intervale de 6-7 zile. rasadurile trebuie obtinute numai din seminte sanatoase, tratate. Samanta folosita se dezinfecteaza inainte de rasadire prin scufundare in apa incalzita la 45-50 °C timp de 10 minute. se evita cultivarea tomatelor invecinatatea cartofilor si nu se cultiva tomate pe terenurile unde au fost cultivati cartofi in anul anterior toamna se aduna si se ard resturile vegetale. Virusul mozaicului tutunului (Tobacco mosaic on tomato) Boala este produsa de virusul mozaicului tutunului  se manifesta prin aparitia pe frunze a unor pete decolorate dispuse in mozaic. Frunzele atacate sunt de dimensiuni mai mici decat cele  sanatoase, au un aspect usor incretit iar culoarea este verde mata cu pete galbui. Fructele plantelor atacate sunt reduse ca numar si dimensiune. Masuri de prevenire si combatere: se vor folosi numai seminte de la plante sanatoase sau tratate termic se recomanda de asemenea cultivarea de soiuri rezistente resturile vegetale se strang si se ard daca ati atins o planta bolnava, spalati-va foarte bine pe maini, intrucat mozaicul tomatelor se transmite foarte usor la plantele sanatoase prin atingere dezinfectati semintele pe care doriti sa le plantati permanganat de potasiu 1%, timp de 5 minute, dupa care se spalati-le bine in mai multe ape tratati termic semintele  la o temperatura de 50°C timp de 24 de ore plantele din cultura, care prezinta simptomele bolii, trebuie distruse imediat. Virusul mozaicului castravetilor sau filozitatea la tomate (Marmor cucumeris Holmes) Virusul mozaicului castravetilor este o boala ce se intalneste mai rar tomatele din sere dar frecventa in camp unde se produc infectii puternice, mai ales in culturile tarzii de tomate. Frunzele plantelor atacate, devin filiforme prin reducerea suprafetei foliolelor, capatand aspectul de feriga, boala fiind cunoscuta si sub numele de  ”boala frunzelor de feriga la tomate”. De asemenea pe marginea frunzelor sau in apropierea nervurilor apar pete galbui, cu aspect mozaicat. Productia acestor plante este mult diminuata sau chiar pierduta. Masuri de prevenire si combatere: pentru prevenirea infectiilor cu acest virus se recomanda evitarea cultivarii castravetilor in aceleasi sere cu tomate si ardei in camp se vor amplasa culturile de cucurbitacee si alte plante susceptibile la atac, izolat de culturile de tomate se recomanda cultivarea si soiuri rezistente se vor folosi numai seminte de la plante sanatoase sau tratate termic si chimic plantele din cultura, care prezinta simptomele bolii, trebuie distruse imediat resturile vegetale se strang si se ard. Ofilirea bacteriana a tomatelor (Clavibacter michiganensis ssp.michiganensis) Ofilirea bacteriana este una dintre cele mai pagubitoare boli ale tomatelor si este o boala caracteristica tomatelor cultivate mai ales in sera si solaria. In conditii favorabile pentru infectie, se poate intalni si in culturile din camp deschis. Boala se manifesta pe organele aeriene si radacini, in toate fazele de dezvoltare ale plantelor. Simptomul caracteristic consta in ofilirea necrotica a plantelor care progreseaza de la baza catre varf. Pe cotiledoanele rasadurilor apar pete circulare de 1-5 mm., albicioase, in dreptul carora tesuturile se necrozeaza, la plantele dezvoltate, boala se manifesta prin ofilirea frunzelor incepand de la cele bazale si inaintand treptat spre cele superioare, pe tulpinile plantelor atacate apar din loc in loc dungi cenusii negricioase, in dreptul carora tesuturile se crapa, iar la fructe infectia se produce prin peduncul sau uneori local, pe suprafata lor. In cazul infectiilor prin peduncul, fructele au aspect normal, sectionand insa un fruct se observa brunificarea vaselor din interior, iar semintele sunt si ele brune sau negre. In cazul infectiilor locale fructele afectate prezinta la exterior simptomul caracteristic “ochi de pasare” (un punct brun negricios cu inconjurat de un inel de culoare albicioasa si usor proeminente). Raspandirea bacteriilor de la o planta la alta se face cu ocazia copilitului sau defolierilor, mai ales daca aceste lucrari se executa pe timp umed. De la un an la altul boala se transmite prin resturile ramase in camp sau in sera sau prin seminte infectate unde bacteria este localizata intre tegument si endosperm. Infectia este favorizata de temperatura de 28°C si de umiditate relativ ridicata a aerului. Masuri de prevenire si combatere: culturile de tomate se vor amplasa pe terenuri neinfestate unde nu s-au observat plante cu simptome de vestejire bacteriana in sere si rasadnite este necesara dezinfecatarea terenului pe cale termica (cu vapori fierbinti) semintele  vor fi recoltate numai de la plante sanatoase. In cazul in care nu se cunoaste originea lor, semintele se dezinfecta cu acid acetic 0,8% timp de 24 de ore in perioada de vegetatie plantele atacate se smulg si se ard combaterea chimica se face prin tratament cu Dithane M45, zeama bordeleza, Topisn M70,  sau Ridomil gold MZ dupa recoltare se strang resturile vegetale si se distrug prin ardere. Fainarea tomatelor (Leveillula solanacearum) Pe fata superioara a frunzelor apar la inceput pete de decolorare de dimensiuni mici, care ulterior se maresc, capata forme neregulate si acopera partial sau total suprafata frunzelor. Pe fata inferioara a frunzelor, in dreptul petelor se formeaza o pasla fina, cenusiu albicioasa, prafoasa. In urma atacului frunzele se ingalbenesc si se usuca in totalitate. Fructele plantelor puternic atacate raman mai mici si se vor dezvolta anormal. In culturile din sera factorii favorizanti sunt temperatura cuprinsa intre 18ºC si 24ºC si umiditatea relativa a aerului ce variaza intre 70 si 82%. Ciuperca se transmite de la un an la altul prin resturile vegetale. Masuri de prevenire si combatere: in sere,solarii si camp se va respecta rotatia culturilor(se exclud ardeii si vinetele,care pot fi de asemenea atacate) se face dezinfectia solului cu fungicide pe baza de cupru(CuSO4-1%) sau din grupa decarboximide (Captan, Captadin, Foldin, Folpan, Merpan0,8%) in sera dupa aparitia bolii, temperatura se va ridica cu 2-3ºC peste 24ºC,iar umiditatea relativa se va reduce sub 75% la sfarsitul ciclului de cultura,resturile de plante se aduna si se ard se recomadna cultivarea de soiuri si hibrizi cu rezistenta genetica masurile prezentate anterior, vor fi completate cu tratamente chimice : Topsin M 70 WP, Aliette 80 WP, Dithane M45, Tilt 250 EC, Topas 100 EC. Patarea cafenie a frunzelor de tomate (Fulvia fulva) Boala este specifica mai ales, tomatelor cultivate in spatii protejate. Boala ataca numai frunzele, care prezinta pete de culoare galbuie, care evolueaza, se extind si se brunifica, iar pe fata inferioara apare un puf de culoare cafenie. Frunzele se usuca, dar nu se desprind de pe planta. Datorita infectiei, plantele stagneaza in crestere, la fel si fructele. Factorii favorizanti ai aparitiei acestei boli sunt: temperatura de peste 22ºC, corelata cu umiditate relativa ridicata (peste 95%)  si circulatia redusa a aerului la nivelul plantelor. Masuri de prevenire si combatere: folositi doar samanta tratata defoliati etajele inferioare ale plantelor pentru a asigura ventilatie mai buna a aerului la nivelul solului irigarea prin brazde sau cu picatura reduce atacul cultivati soiuri si hibrizi cu rezistenta genetica la aparitia primelor pete se recomanda tratamente chimice cu: Bravo 500 SC, Dithane M45, Topsin M70 Wp, Merpan 50 WP. Patarea alba a frunzelor de tomate sau septorioza (Septoria lycopersici) Boala se manifesta prin aparitia pe frunze a unor pete circulare de 1-4 mm. La inceput petele sunt brune, apoi capata o culoare alb-cenusie, inconjurata pe margini de o dunga brun intunecata, in dreptul petelor observandu-se puncte negre. Atacul incepe pe frunzele de la baza. Frunzele atacate se brunifica, se usuca si cad de timpuriu. Vara, in conditii de umezealã suficientã si de temperaturi cuprinse intre 15-28°C, se pot inregistra atacuri puternice dupã legatul fructelor. Masuri de prevenire si combatere: adunarea si arderea resturilor vegetale infectate rotatia culturilor : tomatele nu trebuie sa revina pe acelasi teren mai devreme de 3 ani indepartarea de la plantare a rasadurilor cu atac incipient pe frunze combaterea  in timpul perioadei de vegetatie se face prin aplicarea a 2-3 stropiri la interval de 7-10 zile cu: zeamã bordelezã 0,75%, Dithane M45, Topsin M70 PU, Ridomil gold MZ, Bravo 500 SC. Primul stropit,  se face imediat dupã aparitia primelor simptome. Patarea bruna a frunzelor de tomate sau alternarioza (Alternaria  solani) Plantele pot fi atacate in toate fazele de dezvoltare, incepand chiar din faza de rasad. Cea mai frecventa forma de atac produsa de aceasta ciuperca se constata pe frunzele bazale, sub forma unor pete izolate, circulare, brune, cu zone concentric mai inchise la culoare. De la frunze,  infectia se va transmite treptat pe tulpina si ulterior pe fructe. Infectiile pe fructe se manifesta prin pete mici, de forma circulara, mai frecvente in jurul pedunculului. Masuri de prevenire si combatere: arderea resturilor vegetale contaminate tratarea termica sau chimica a semintelor inainte de semanare dezinfectia termica sau chimica a solului. tratamente chimice in timpul perioadei de vegetatie, la intervale de 7-10zile,  cu: Bravo 500 SC, Ridomil gold MZ 68, Rovral 500 SC, Dithane M45. Ofilirea fuzariana sau fuzarioza tomatelor (Fusarium oxysporum) Este o boala vasculara, produsa de ciuperca  Fusarium oxysporum care prezinta mai multe forme specializate. La tomate boala este produsa de varianta f.spec. lycopersici. Primul semn de boala este reprezentata de ingalbenirea frunzelor de la baza plantei si ofilirea acestora, dupa care boala progreseaza treptat catre varful plantelor. In sectiune pe tulpina plantelor bolnave, se poate observa brunificarea tesutului vascular. Temperaturile situate intre 28-32 de grade Celsius, umiditatea ridicata, PH-ul solului de 5- 5,6, nivelurile crescute de azot si scazute de potasiu sunt factori care favorizeaza evolutia fuzariozei tomatelor. Sub 20 si peste 34 de grade Celsius fuzarioza nu se manifesta. Metode de prevenire si combatere: pentru culturile de tomate in camp deschis,  realizati un plan de rotatie a culturilor si nu plantati tomate in acelasi loc mai devreme de 4 ani distrugeti sau ardeti toate resturile vegetale cultivati soiuri rezistente in cazul culturilorde tomate in sera, se va dezinfecta solul cu aburi  la o temperatura de 92-95ºC timp de 45 de minute pe terenurile infectate, se va evita irigarea pe rigole tratamente chimice in perioada de vegetatie cu Topsin, Dithane M-45 sau Mirage F-0,5%. Stolburul tomatelor (Potato stolbur MLO) Boala se manifesta in toate fazele de vegetatie, in functie de momentul producerii infectiei. Primele simptome se manifesta prin ingalbeniri marginale ale frunzelor tinere, in timp ce nervurile capata o nuanta violacee. Plantele bolnave se recunosc prin frunzisul saracacios si pozitia mai erecta a lastarilor, frunzelor si inflorescentelor. Florile formate dupa infectie raman sterile iar deja legate la aparitia bolii raman  mici si cand se coc au o culoare portocalie. Masuri de prevenire si combatere: in scopul distrugerii focarelor de infectie se vor lua masuri de distrugere a volburei, care este buruiana purtatoare de virus si a insectelor vectoare. Pentru aceasta se vor efectua tratamente in culturile plantelor gazda cu insecticide de mare eficacitate cultivarea de soiuri si hibrizi cu rezistenta la stolbur. Putregaiul coletului tomatelor (Didymella lycopersici) Este produsa de ciuperca Didymella lycopersici, iar aparitia bolii este favorizata de temperaturi cuprinse intre 13 si 30 de grade Celsius, umiditate atmosferica de 80-90% si un sol umed. Boala se manifesta atat la rasaduri, cat si la plantele mature din sere sau din camp, atacul cel mai frecvent fiind prezent insa pe plantele ajunse intr-o faza mai avansata de dezvoltare.  Primele simptome apar la baza tulpinii, sub forma unor pete brune-cenusii, care treptat pot cuprinde tulpina de jur imprejur. Tulpina se subtiaza, scoarta putrezeste , se crapa, se exfoliaza si duce intr-un final ofilirea plantei. Pe fructe, boala apare spre faza de maturitate si se manifesta prin aparitia unor pete brune care se adancesc in interiorul pulpei si care pot duce intr-un final la putrezirea completa a fructului. Masuri de prevenire si combatere: dezinfectarea solului din sere si rasadnite, pe cale termica sau chimica tratamentul in perioada de vegetatie cu :Dithane M45, Mancozeb, Captadin,sau Bavistin folositi numai samanta certificate sau dezinfectata termic prin introducerea acesteia in apa calda de 50°C timp de 15minute smulgerea si arderea plantelor atacate, la primul semn de imbolnavire adunarea si arderea resturilor vegetale in toamna. Putrezirea varfului fructelor de tomate Este o boala neparazitara a tomatelor iar simptomele acestei boli sunt reprezentate de aparitia unor pete mici, imbibate cu apa la capatul inferior al fructelor, care cu timpul se largesc si se transforma in pete mari imbibate cu apa, de culoare brun-negricioasa. Intr-un final acestea pot duce la putrezirea totala a fructului. Aceasta boala este cauzata de tulburari fiziologice determinate de udari cu cantitati de apa cu variatii  mari intre udari, la intervale de timp neregulate, combinate cu lipsa calciului din sol. Masuri de prevenire si combatere: aplicati pe sol piatra de var, cu o luna inainte de plantarea rasadurilor, pentru a atinge un nivel al pH-ului din sol de 5.8-6.8 mentineti cantitatea de apa cu care udati la un nivel constant. Prea multa apa sau apa prea putine la intervale neregulate pot crea conditiile necesare dezvoltarii bolii stropiti plantele in faza de inflorire si fructificare cu un fertilizant pe baza de calciu. Caderea florilor la tomate De multe ori, rosiile nu reusesc sa produca o cultura normala de fructe, deoarece florile se scutura cu putin inainte de maturizarea completa a acestora. Acest lucru se poate intampla in toate culturile de tomatedin urmatoarele cauze: umiditatea solului este scazuta, existenta unor  temperaturi ridicate sau schimbari bruste de temperatura lipsa sau surplus de azot in sol infectarea cu bacterii sau ciuperci parasite lipsa polenizarii producerea unui numar prea mare de fructe pe o singura planta, lucru care duce la epuizarea acesteia. Masuri de prevenire si combatere: folositi soiuri potrivite climatului in care infiintati cultura de tomate nu fertilizati in exces cu azot udati plantele in profunzime, cel putin o data pe saptamana intr-o zi insorita, efectuati o polenizare manuala a florilor de tomate, prin scuturarea usoara  a plantelor care au dezvoltat flori. Este cunoscut faptul ca tomatele au nevoie de polenizare pentru a produce fructe, iar in zilele cu temperature extreme, insectele polenizatoare isi fac rara aparitia. Fomarea crapaturilor pe fructele de tomate. Crapaturile aparute pe fructele de tomate sunt rezultatul unei perioade de crestere si dezvoltare rapida a fructelor, determinata de perioade de ploi abundente urmate de perioade cu temperaturi ridicate sau invers, atunci cand dupa o seceta prelungita urmeaza o perioada de ploi abundente. O alta cauza a aparitiei crapaturilor pe fructe, poate fi variatia mare intre temperaturile din timpul zilei si cele din timpul noptii, lucru care duce la dilatarea respectiv contractia celulelor epidermei si provoaca aaparitia crapaturilor. Crapaturile apar mai intai la pedunculul fructelor si se extind treptat, ranind fructele si favorizand atacul ciupercilor si bacteriilor. Fructele care stau in soare direct si nu sunt protejate de frunzele plantei, sunt mai predispuse la aparitia crapaturilor decat cele care sunt umbrite de frunzis. Masuri de prevenire si combatere: incercati sa irigati cultura de tomate la intervale de timp regulate si fara fluctuatii mari privind cantitatea de apa in momentul in care defoliati plantele de tomate, aveti grija sa nu lasati in totalitate fructele expuse razelor solare (pastrati cateva frunze deasupra fructelor) puteti planta soiuri rezistente la aparitia crapaturilor, dar acestea au coaja mai groasa. Sursa:   carbuna . org

Ca şi în agricultura clasică, în agricultura ecologică trebuie urmărită permanent starea de vegetaţie a culturilor. În cultura tomatelor, fermierul este atent atât la apariţia simptomelor unor boli sau ale atacului unor dăunători, dar şi simptomele unor carenţe de nutriţie. În acest material poţi citi despre cum se manifestă lipsa de azot, fosfor, magneziu sau bor în cultura tomatelor (fie în câmp, fie în cazul tomatelor cultivate în sere şi solarii).

Deficienţă de fosfor la tomate. Foto: Royal Horticultural Society - Marea Britanie

Deficienţă de bor la tomate. Foto: Food and Fertilizer Technology Center

Deficienţa de bor la tomate se manifestă prin piticire, prin apariţia unor frunze mai mici decât cele normale, decolorate, cu varful de creştere ofilit. Mugurii terminali se usucă, fructele sunt pătate şi deformate. Uneori apar fisuri pe tulpini.

Deficienţa de azot la tomate prin îngălbenirea frunzelor, de la vârf spre peţiol, urmând nervura principală. În cazul răsadurilor, plantele sunt firave, de culoare verde deschis. Înflorirea şi fructificarea sunt reduse, iar în cazuri de deficit grav ţesutul plantelor se necrozează.

Deficienţa de fosfor la tomate este suspectată atunci când plantele au talia mai mică iar frunzele inferioare capătă o culoare verde cu nuanţe albăstrui, în unele cazuri apărând chiar pete de culoare violacee. Plantele ajung târziu la maturitate iar sistemul radicular este slab dezvoltat.

Deficienţă de potasiu

Deficienţa de potasiu la tomate se manifestă prin clorozarea marginilor frunzelor, plantele căpătând aspect ofilit. Fructele sunt puţine, mici, uneori cu necroze şi pete.

Deficienţa de magneziu la tomate se manifestă prin apariţia unor pete albe, punctiforme. Frunzele afectate cad. Descrierea simptomului în literatura de specialitate este de „aspect de mărgele înşirate pe aţă”.

sursa : bioproduct . ro