Roşiile sunt cele mai populare legume, cu toate ca sunt printre cele mai atacate de boli, dăunători şi viroze. Netratate insa, aceste boli pot fi fatale pentru plantă. Este deosebit de important ca bolile tomatelor sa fie depistate devreme, inainte de a se transmite si celorlalte plante. In continuare vom prezenta cele mai frecvente 5 boli la tomate, modul de a le detecta precum si tactici de combatere.
1. Făinarea tomatelor(Leveillula solanacearum)
Pe faţa superioară,frunzele prezintă la început pete de decolorare (gălbui)care se pot uni in condiţii favorabile dezvoltării bolii.Pe faţa inferioară a limbului,în dreptul petelor se formează o pâslă fină,cenuşie albicioasă, care în timp devine prăfoasă şi presărată cu puncte brune -negricioase.Datorită atacului are loc îngălbenirea şi uscarea frunzelor în totalitate, fructele de pe plantele puternic atacate rămân mai mici şi nu se dezvolta normal.
Combatere: Tratamente foliare alternative cu: Antracol 70 WP - 0.2 %, Dithane M45 - 0.2%, Captadin 0.2-0.25 %, Trifmine - 0.03%, Dacfolin - 0.015%, Rubigan 12 CE - 0.03 %
fainarea |
2. Patarea alba a frunzelor de tomate(Septoria lycopersici).
Boala este frecventă la culturile cultivate în câmp,rară la cele cultivata în solarii şi nu se găseşte la cele cultivate în seră. Atacul se poate întâlni încă din primele stadii de dezvoltare a plăntuţelor pe foliole sub forma unor pete circulare de 1-4 mm, de culoare brună, apoi cenuşie cu puncte brune-negricioase in mijloc.
Metode de prevenire si combatere.
- adunarea şi arderea resturilor vegetale infectate.
- dezinfecţia răsadniţelor cu formol.
- îndepărtarea de la plantare a răsadurilor cu atac incipient pe frunzele bazale.
- rotaţia culturilor, astfel încât tomatele să fie plantate în acelaşi loc odată la 3-4 ani.
- plantele se udă la bază şi mai degrabă dimineaţa decât seara pentru a reduce numărul frunzelor ude.
Tratamente chimice se fac cu Dithane M-45,Antracol,Vondozeb,Mancozeb, Derosal,Bavistin, Captan,Merpan,Captadin după recomandarea vânzătorului de la Farmacia Plantelor.
patarea alba |
3. Patarea bruna a frunzelor de tomate sau alternarioza - (Alternaria solani)
Atacul ciupercii se întâlneşte pe toate organele plantei pornind chiar de la faza de răsad, însă atacul caracteristic este pe frunze. Pe acestea apar pete circulare,cenusii-brune, cu zonalităţi concentrice.Pe tulpini, peţioluri şi pedunculi petele sunt ovale, brune-negricioase iar de la acestea atacul trece la fructe. Zonele de atac sunt treptat colonizate de miceliul si fructificatiile asexuate ale ciupercii, iar plantele se defoliaza prematur.
Metode de prevenire si combatere.
- arderea resturilor vegetale contaminate.
- Dezinfecţia termică sau chimică a solului.
- Fertilizarea echilibrată cu minerale, şi în special magneziu.
Combatere: Melody Dup 66,8% WP - 0.3%, Bravo 500 SC - 1.5-2.0 l/ha, Ridomil Gold MZ 68 WP - 0.25%.
patarea bruna |
4. Putregaiul alb al tomatelor(Sclerotinia sclerotiorum).
Apare frecvent în spaţiile protejate dar şi în câmp din cauza saprofitismului şi a cercului larg de plante gazdă pe care îl are ciuperca. Infecţia apare la baza tulpinii şi la rădăcinile superficiale sub forma unor brunificari apoase care apoi se acoperă cu un puf alb-cenuşiu compact pe care îl regăsim şi în interiorul măduvei. Din cauza atacului, ţesuturile putrezesc iar planta se ofileşte şi piere în scurt timp.
Metode de prevenire si combatere.
- evitarea rotatiei cu plante care pot fi gazda pentru ciuperca;
- dezinfectia spatiilor de producere a rasadurilor.
putregaiul alb |
5. Putregaiul varfului(Alternaria annui).
Atacul important este la fructele aflate la maturitate pe care se instalează un mucegai negricios catifelat care se extinde de la vârf spre bază mai ales in anii ploioşi.
Metode de prevenire si combatere.
- măsuri de igiena culturală.
- traterea semintelor.
- tratamente în vegetaţie cu dicarboximide.
putregaiul varfului |
Simptome Mana Tomatelor:
Atacul se manifestă pe toate organele aeriene ale plantelor: frunze, tulpini, flori şi fructe. În câmp primele simptome ale bolii apar spre mijlocul lunii iulie, pe frunzele bazale ale plantelor, sub forma unor pete mai mult sau mai puţin circulare sau de formă neregulată, de 3-15 mm în diametru. La început ţesuturile petelor sunt de culoare verde-gălbui, cu aspect umed, apoi devin cenuşii brunii , fiind înconjurate de o zonă îngustă decolorată. În condiţii favorabile, petele se măresc, confluează şi acoperă întreaga suprafaţă a foliolelor. Pe faţa inferioară a frunzelor, în dreptul petelor se observă un puf fin, albicios care reprezintă fructificaţiile ciupercii, conidioforii cu conidii.
În câteva zile frunzele atacate se usucă şi putrezesc. Foarte frecventă şi păgubitoare este şi forma de atac pe fructe, care sunt infectate începând cu primele faze de dezvoltare, până aproape de maturare. Astfel la suprafaţa fructelor apar pete mici, de formă neregulată, uşor cufundate în pulpă, de culoare verde-măslinie, care în foarte scurtă vreme devin măslinii închis, se extind şi cuprind porţiuni mari (3-4 cm) din fruct. În condiţii de umiditate ridicată la suprafaţa petelor apare, ca şi pe frunze, un puf fin albicios. Fructele bolnave se desprind şi cad prematur, ca urmare a putrezirii pedunculului.
În cazul atacurilor intense, boala apare şi pe tulpini sub forma unor pete, la început mici, ovale, cenuşii brunii, care apoi se extind şi înconjoară tulpina pe porţiuni mari, de 10-20 cm. De regulă, tulpinile se putrezesc şi se rup sau se îndoaie în caz că sunt palisate, producţia de fructe fiind astfel ratată.
mana tomatelor |
Apariţia şi evoluţia aceste boli este favorizată de precipitaţii dese, urmate de o perioadă cu cerul acoperit, cu atmosferă saturată în apă şi de o temperatură cuprinsă între 10 şi 25 °C. Dezvoltarea bolii este favorizată de nopţile răcoroase şi de zilele calde cu ceaţă şi rouă. Boala se manifestă mai puternic la parcelele cu solurile grele, slab drenate. Îngrăsămintele minerale, în special cele cu potasiu stânjenesc apariţia şi evoluţia bolii, în schimb surplusul de azot condiţionează dezvoltarea atacului. Culturile de tomate irigate intens, precum şi cele irigate şi nearăcite sunt foarte puternic atacate de mană.
Mana tomatelor este produsă de ciuperca Phytophtora infestans, care atacă frecvent şi alte plante (cartof, vinete). În perioadele calde şi uscate, ciuperca rămâne în viaţă în ţesuturile frunzelor inferioare şi în leziunile de pe tulpini. Dacă vremea redevine favorabilă, ciuperca se reproduce din nou. Peste iarnă, ciuperca rezistă în resturile de plante (tomate, cartof). Sursa iniţială de infecţie pentru tomate în condiţii de câmp o constituie de obicei parcelele de cartofi infectate. Mulţi cercetători au remarcat că la tomate mana apare cu 12-15 zile mai târziu decât la cartofi, deci în a doua decadă a lunii iulie.
Transmiterea de la an la an se mai realizează şi prin seminţele fructelor infectate.
Combaterea Manei Tomatelor:
Se recomandă aplicarea unui asolament raţional;se va evita cultivarea tomatelor în vecinătatea cartofilor, deoarece boala trece uşor de la aceştia la tomate, se va evita recolatarea seminţelor din fructele atacate, toamna se vor aduna şi se vor arde toate resturile de plante, după care se va face o arătură adâncă; în sere se vor distruge resturile de plante, iar pământul se va schimba sau se va dezinfecta termic sau chimis. Culturilor de tomate li se vor administra îngrăşăminte minerale, în special doze mari de potasiu, care intensifică rezistenţa plantelor.
În locuri unde boala se manifestă cu regularitate, tratamentele chimice sunt absolut necesare. Pentru prevenirea atacului de mană primul tratament obligatoriu se va face la încheierea rândurilor, fie cu zeamă bordolează 1 %, sau cu oxiclorură de cupru 0.5 %, fie cu zeneb 0.4 %, captan 0.3 %, Dithane, M-45 0.2 %, Mycodifol 0.2 %, sau cu Maneb 0.3%.
Tratamentele se vor repeta de mai multe ori, în funcţie de condiţiile climatice, la intervale mai scurte (5-7 zile).
sursa : infogrădina.ro
sursa : infogrădina.ro
Mana tomatelor (Phytophthora infestans) Atacul se manifesta pe toate organele aeriene ale plantelor: frunze, tulpini, flori si fructe. Primele simptome ale bolii apar pe frunzele bazale ale plantelor, sub forma unor pete mai mult sau mai putin circulare sau de forma neregulata. La inceput tesuturile petelor sunt de culoare verde-galbui, apoi se brunifica treptat. Mana este produsa de ciuperca Phytophtora infestans var. lycopersici si apare in special in ani cu precipitatii abundente si temperaturi moderate, care favorizeaza producerea infectiilor. In cazul atacurilor intense, boala apare si pe tulpini sub forma unor pete, la inceput mici, de culoare bruna, care apoi se extind si inconjoara tulpina pe portiuni mari, de 10-20 cm. De regula, tulpinile se putrezesc si se rup sau se indoaie. Masuri de prevenire si combatere:
Virusul mozaicului tutunului (Tobacco mosaic on tomato) Boala este produsa de virusul mozaicului tutunului se manifesta prin aparitia pe frunze a unor pete decolorate dispuse in mozaic. Frunzele atacate sunt de dimensiuni mai mici decat cele sanatoase, au un aspect usor incretit iar culoarea este verde mata cu pete galbui. Fructele plantelor atacate sunt reduse ca numar si dimensiune. Masuri de prevenire si combatere:
Virusul mozaicului castravetilor sau filozitatea la tomate (Marmor cucumeris Holmes) Virusul mozaicului castravetilor este o boala ce se intalneste mai rar tomatele din sere dar frecventa in camp unde se produc infectii puternice, mai ales in culturile tarzii de tomate. Frunzele plantelor atacate, devin filiforme prin reducerea suprafetei foliolelor, capatand aspectul de feriga, boala fiind cunoscuta si sub numele de ”boala frunzelor de feriga la tomate”. De asemenea pe marginea frunzelor sau in apropierea nervurilor apar pete galbui, cu aspect mozaicat. Productia acestor plante este mult diminuata sau chiar pierduta. Masuri de prevenire si combatere:
Ofilirea bacteriana a tomatelor (Clavibacter michiganensis ssp.michiganensis) Ofilirea bacteriana este una dintre cele mai pagubitoare boli ale tomatelor si este o boala caracteristica tomatelor cultivate mai ales in sera si solaria. In conditii favorabile pentru infectie, se poate intalni si in culturile din camp deschis. Boala se manifesta pe organele aeriene si radacini, in toate fazele de dezvoltare ale plantelor. Simptomul caracteristic consta in ofilirea necrotica a plantelor care progreseaza de la baza catre varf. Pe cotiledoanele rasadurilor apar pete circulare de 1-5 mm., albicioase, in dreptul carora tesuturile se necrozeaza, la plantele dezvoltate, boala se manifesta prin ofilirea frunzelor incepand de la cele bazale si inaintand treptat spre cele superioare, pe tulpinile plantelor atacate apar din loc in loc dungi cenusii negricioase, in dreptul carora tesuturile se crapa, iar la fructe infectia se produce prin peduncul sau uneori local, pe suprafata lor. In cazul infectiilor prin peduncul, fructele au aspect normal, sectionand insa un fruct se observa brunificarea vaselor din interior, iar semintele sunt si ele brune sau negre. In cazul infectiilor locale fructele afectate prezinta la exterior simptomul caracteristic “ochi de pasare” (un punct brun negricios cu inconjurat de un inel de culoare albicioasa si usor proeminente). Raspandirea bacteriilor de la o planta la alta se face cu ocazia copilitului sau defolierilor, mai ales daca aceste lucrari se executa pe timp umed. De la un an la altul boala se transmite prin resturile ramase in camp sau in sera sau prin seminte infectate unde bacteria este localizata intre tegument si endosperm. Infectia este favorizata de temperatura de 28°C si de umiditate relativ ridicata a aerului. Masuri de prevenire si combatere:
Fainarea tomatelor (Leveillula solanacearum) Pe fata superioara a frunzelor apar la inceput pete de decolorare de dimensiuni mici, care ulterior se maresc, capata forme neregulate si acopera partial sau total suprafata frunzelor. Pe fata inferioara a frunzelor, in dreptul petelor se formeaza o pasla fina, cenusiu albicioasa, prafoasa. In urma atacului frunzele se ingalbenesc si se usuca in totalitate. Fructele plantelor puternic atacate raman mai mici si se vor dezvolta anormal. In culturile din sera factorii favorizanti sunt temperatura cuprinsa intre 18ºC si 24ºC si umiditatea relativa a aerului ce variaza intre 70 si 82%. Ciuperca se transmite de la un an la altul prin resturile vegetale. Masuri de prevenire si combatere:
|
Ca şi în agricultura clasică, în agricultura ecologică trebuie urmărită permanent starea de vegetaţie a culturilor. În cultura tomatelor, fermierul este atent atât la apariţia simptomelor unor boli sau ale atacului unor dăunători, dar şi simptomele unor carenţe de nutriţie. În acest material poţi citi despre cum se manifestă lipsa de azot, fosfor, magneziu sau bor în cultura tomatelor (fie în câmp, fie în cazul tomatelor cultivate în sere şi solarii).
Deficienţa de bor la tomate se manifestă prin piticire, prin apariţia unor frunze mai mici decât cele normale, decolorate, cu varful de creştere ofilit. Mugurii terminali se usucă, fructele sunt pătate şi deformate. Uneori apar fisuri pe tulpini.Deficienţa de azot la tomate prin îngălbenirea frunzelor, de la vârf spre peţiol, urmând nervura principală. În cazul răsadurilor, plantele sunt firave, de culoare verde deschis. Înflorirea şi fructificarea sunt reduse, iar în cazuri de deficit grav ţesutul plantelor se necrozează.
Deficienţa de fosfor la tomate este suspectată atunci când plantele au talia mai mică iar frunzele inferioare capătă o culoare verde cu nuanţe albăstrui, în unele cazuri apărând chiar pete de culoare violacee. Plantele ajung târziu la maturitate iar sistemul radicular este slab dezvoltat.
Deficienţa de potasiu la tomate se manifestă prin clorozarea marginilor frunzelor, plantele căpătând aspect ofilit. Fructele sunt puţine, mici, uneori cu necroze şi pete.Deficienţa de magneziu la tomate se manifestă prin apariţia unor pete albe, punctiforme. Frunzele afectate cad. Descrierea simptomului în literatura de specialitate este de „aspect de mărgele înşirate pe aţă”.
sursa : bioproduct . ro
11 comentarii:
In urma cu doi ani am pierdut toata recolta de rosii, fructele se inegreau inainte de a a se coace- a fost durere mare in gradina.
Mersi de informatii si mult bine!
cu mult drag. ceea ce am postat, este de la lume adunat, pentru că eu am pățit-o acum cu răsadurile, după ce le-am pigulit ca pe bbebeluși... ;))
Buna ziua
Am un solar nu prea mare , 50 mp, cultivat cu tomate.De cateva zile am observat ca varful plantelor se curbeaza si se roteste (ca un ghem) cam 10-cm din varful plantei .
Da ce au patit rasadurile tale, Tamara ?
multumesc pentru ajutorul dat Thamara.
pentru informație, că ajutor... :-?
Multumesc pentru info. Abia am intrat in posesia unei gradini si habar nu am de nimic.
Foarte interesante si utile informatiile date, mersic inca odata.
cu multă plăcere. nici eu nu știu foarte multe, dar trăiască informația ;;)
rasadul de tomete are 3saptamini si se ingalbenesc la varf. ce se intimpla?
fructul de rosie are pete mici brune ce se antampla .
buna ziua,as avea si eu o intrebare am rosii la solar si se usuca frunzele si cad fructele pe jos in cantitati destul de mari...nimeni nu m-a putut ajuta,va rog dc stie cineva despre ce este vorba,multumesc